În articolul anterior am supus atenției o interesantă inițiativă a Ministerului Culturii – Unitatea de Management a Proiectului (MC-UMP). Între subiectele enunțate, s-a aflat și problematica bugetului, respectiv diferențierea între cheltuielile eligibile și cele neeligibile aferente proiectelor implementate în cadrul POR, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural.
În Ghidul Solicitantului există informații referitoare la categoriile de cheltuieli eligibile, dintre acestea de un interes special fiind cheltuielile asociate cu lucrările aferente intervenției propriu-zise asupra monumentului istoric, cheltuielile asociate cu lucrările/ serviciile de punere în valoare a monumentului istoric și cheltuielile de consultanță. Informațiile din Ghid sunt relativ sumare și sunt de natură să pună în dificultate potențialii beneficiari de finanțări. Pe de altă parte, anunțul MC-UMP nu precizează cât de detaliate să fie elementele bugetare incluse în propunerile de parteneriat ale doritorilor.
În acest context, putem presupune că, pentru a putea fi convingătoare, o solicitare de parteneriat ar trebui, totuși, să fie suficient de detaliată pentru ca UMP să înțeleagă care sunt intențiile investiționale reale ale solicitanților. De aceea, este important să se înțeleagă care sunt diferențele dintre diferitele tipuri de lucrări și servicii incluse într-un proiect și modul în care aceste diferențe se reflectă în buget.
În primul rând, avem în vedere diferența dintre lucrările de restaurare a monumentului propriu-zis și lucrările de restaurare ale unor componente asociate monumentului. În unele situații se poate întâmpla ca monumentul istoric – construcție să fie foarte deteriorat sau să păstreze doar o mică parte din elementele artistice asociate cu atractivitatea turistică, în timp ce unele componente asociate vor avea o valoarea istorică și artistică mai mare. În conformitate cu unele lămuriri furnizate în timpul procesului de consultare asupra conținutului Ghidului Solicitantului a fost evidențiat faptul că toate cheltuielile pentru restaurarea componentelor asociate monumentului pot fi incluse în buget sub forma activităților conexe, în limita a 5% din valoarea totală a proiectului. Prin urmare, restaurarea mobilierului sau a anexelor constructive care nu sunt parte integrantă a monumentului istoric nu poate fi bugetată în zona principală a bugetului. De asemenea, nu sunt acceptate cheltuieli care să faciliteze utilizarea monumentului istoric ca structură de primire turistică sau de alimentație publică. Pe de altă parte, cheltuieli asociate cu lucrări care să îmbunătățească performanța energetică a clădirii sau care să contribuie la îmbunătățirea condițiilor de conservare viitoare pot fi considerate cheltuieli eligibile (instalații de producere a energiei electrice din surse regenerabile, centrale termice și sisteme de încălzire etc.). Informațiile și explicațiile furnizate până în prezent, în cadrul procesului de consultare, sugerează că unele cheltuieli cum sunt cele de promovare, marketing sau de punere în valoare ca resursă turistică nu sunt cheltuieli eligibile decât în procent de 5% din valoarea totală a proiectului. Pe de altă parte, aceste tipuri de cheltuieli, inclusiv cele pentru achiziții de mobiliere muzeal și alte dotări, vor putea fi acoperite prin proiecte mici, din domeniile de finanțare referitoare la turism. Toate cheltuielile care pot fi interpretate ca ajutor de stat, cum sunt cele pentru realizarea de facilități de cazare, nu sunt eligibile în cadrul proiectelor finanțate prin Prioritatea de investiții 5.1.
În al doilea rând, de mare interes pentru solicitanții de finanțare sunt cheltuielile cu consultanța sau asistența tehnică. În actualul program, toate cheltuielile de consultanță sau asistență tehnică, indiferent de natura serviciilor oferite trebuie să se încadreze în limita a 7% din bugetul total al proiectului. Tot în acest procent sunt incluse și cheltuieli prealabile și necesare realizării proiectului, cum sunt studiile geofizice sau arheologice din faza de proiectare tehnică.
Limitările cumulate, prevăzute pentru diferite categorii de cheltuieli sunt de natură să scadă atractivitatea pentru firmele de consultanță și pentru realizarea de tot felul de achiziții care creșteau artificial, în cadrul de programare anterior, valoarea proiectelor de restaurare a monumentelor istorice. Este foarte posibil ca, prin aplicarea coroborată a limitelor din programul operațional, cu noile prevederi legale în materia achizițiilor publice și cu obligația furnizării de explicații concrete pentru fiecare cheltuială din buget, să fim puși în fața unor proiecte care să conducă la restaurări de calitate, care să se concentreze asupra patrimoniului cultural și nu asupra opțiunilor de refuncționalizare care denaturează semnificația culturală a unui monument istoric.
Pe lângă toate aceste aspecte, care trebuie avute în vedere de organizațiile care doresc să intre în parteneriat cu MC-UMP, trebuie subliniat că sprijinul se acordă doar pentru acele inițiative destinate patrimoniului cultural din mediul urban. Pentru patrimoniul cultural din mediul rural, finanțările sunt disponibile în cadrul PNDR.
Pîrvu Ionică
Pîrvu este de formație jurist, cu un doctorat în filologie. A lucrat pentru companii, instituții și autorități publice guvernamentale. Are o experiență de 15 ani în managementul de proiect. A participat la elaborarea a două strategii naționale și a consiliat dezvoltarea mai multor organizații. A fost expert evaluator pentru programul Cultura 2000 și este evaluator pentru două programe de finanțare europene. Pîrvu a livrat peste 3500 de ore de training în domenii cum sunt dreptul și legislația, managementul, comunicarea și tehnologia informației, în România, Italia, Turcia și Lituania.
Când face altceva, fotografiază, scrie diferite literaturi, se simte foarte bine cu cortul, pe munți sau la malul mării.